îți acoperă frigul

înconjurat de nămeți
cu ochii strălucind printre gene
respiri povara nestăvilitei poftiri
nu ai curaj să o spui dimineții de mâine
spre a strivi întunecimile iadului

gândești un cuib pentru tine
pui soarele martor înaintea genunchilor
scrisoarea nevăzută ajunge la destinație
te clatini înspre noapte
mai încerci

pleci adesea printre umbre răzlețe
poticnindu-te-n ispite de gheață
îți dorești pe cineva aproape
și-L simți
îți acoperă frigul cu Sine

28.01.2019