adunăm risipirea

rătăciți prin imensitatea orientală
ne adunăm risipirea
privind prin fantele
neputinței de a depăși limitele

așteptăm să prindem răsăritul
avizi de iluminare
pe milenarul pământ bizantin

cât de ușor uităm noi oamenii
îmi șoptești indignată
printre ruinele neîntreținute
și nerestaurate ale memoriei

durerea realității triste este mai mare
decât bucuria visului

darul este al lacrimilor
prelinse pe fețele distinse
ale generațiilor ascunse cu grijă
sub denumirea evului întunecat

ne închinăm

12.04.2019