cămașa durerilor

ți-ai sfâșiat cămașa durerilor
nu vrei să mai rămâi plângând
în cămara visurilor inutile
te scuturi de așa-zisa regulă jalnică
culeasă din pulberea lumii

te crezi liber și petreci hoinărind
pașii îți alunecă ușor către prihană
aburii dimineții închid cercul

privești în jur mișcarea
pe care n-o mai poți împlini
decât cu ochii
învățăm a ne înțelege clipind
mă bucur cu tine
dar plângem separat
când îmi spui că merge rugăciunea

mărturisire nocturnă
ultima

8.12.2018